Vad...printre norii densi iti intrezaresc fizionomia...te vad mai conturat ca niciodata,trasaturi aspre imi infricoseaza ochii(poate acum ei te privesc mai obiectiv decat au facut-o vreodata)...incep sa inteleg distanta,incep sa inteleg de ce tu nu mai esti si poate acum TE VAD cu adevarat.
Ma sperie ochii mari ce par a nu ma putea cuprinde,vad disperarea...si maxilarul cum se inclesteaza(el nu mai emana putere,doar slabiciune,neputinta si durere)...stiu,esti un copil de fapt,asa erai si inainte...insa eram eu prea "om mare" a intelege...ti-am luat locul,mi-am depasit din atributii,am fost ceea ce tu trebuia sa reprezinti...ti-am oferit "copilarie",iar tu mi-ai dat greutati...
TE VAD pierind printre norii ce mi te-au adus in minte,te vad cum dispari pentru totdeauna...tu ramai cu o parte din mine,iar eu ma dezic de tot...nu mai am nimic,nicio amintire,niciun gand care sa ma trimita catre tine...NU(vreau) sa TE MAI VAD!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu